Ei bine, „m-am întors din Mongolia” după ce i-am citit cartea.

Recomand: http://www.edituraart.ro/carte/vnd-kilometri

P.S Mulţumesc pentru carte!

Ei bine, azi, după o consultaţie la stomatolog, după ce dentistul mi-a explicat toată istoria unui dinte de-al meu am întrebat dacă trebuie să-i plătesc acum. După ce mi-a zis nu, am dat să ies şi am intrat DREPT ÎN UŞĂ, cu toată forţa.

Now run, FOSTER, RUN!

Povestea se repetă la nesfârşit şi nu ajung aproape niciodată la o concluzie care să mă ajute în vreun fel. Tot ce ştiu e că, mama mă-sii, nimeni nu vrea să moară de foame, deşi cu cât mor unii mai repede, cu atât au alţii mai mult loc. Şi stau aşa, în nervii deveniţi nervi zilnici, rugându-mă să mai apuc nişte cărţi că aşa se face când te crezi om deştept.

Şi surpriză că la un moment dat nu mai merge ulciorul la apă că apare uzura morală, ce, că acum lumea are robinete cu apă caldă şi rece + canalizare şi alte utilităţi plătite din plin şi nimănui nu îi pasă dacă ţi s-a dus naibii cheful de seriozitate şi vrei o pauză.

Azi luni, mâine luni, poimâine luni şi tot aşa. Mereu aceiaşi bani de dat, mereu aceleaşi persoane care vor ceva în schimb pentru orice oferă, fie că e de natură materială ori spirituală. Te cerţi  în stânga şi în dreapta fără să mai ţii cont că sunt oameni care te-au ajutat şi când miroseai a jeg după o zi de mers ori oameni care ţi-au dat marele şut în fund când erai patetic până la Dumnezeu şi ţi-au deschis ochii că nu eşti cel mai mare rahat de pe Pământ.

Că, la naiba, sunt alţii mai păgubiţi decât tine. Şi ce-mi pasă mie de alţii?! Că eu mă văd cu degetele de la picioare în gaură şi nu ştiu cum să le scot mai repede să nu îmi atingă glezna că pielea îmi e sensibilă-întreţinută până acun de creme Avon, Giordani şi Oriflame, uneori creme străine, scumpe, cum se poartă.

Şi vrei să-ţi iei ţoalele ieftine, să le porţi după tine pe cine ştie ce drumuri lăuntrice, dar ţie ţi-e frică şi la ora 5 seara să ieşi, neştiind de unde poate să apară cel mai fioros om sau câine şi să nu mai ajungi niciodată înapoi, dar planul de întoarcere nu există. Vrei doar să pleci. Şi n-ai bani, mai ales că simţi piciorul alunecând mai rău în groapă.

Eh, cărţile-s scumpe, banii puţini. Le iei cu un nod în gât de la librăii, mai bagi o înjurătură de intelectual când biblioteca nu are ce vrei tu şi te mulţumeşti cu frumosul vis că elevul român e mândria ţării, mai ales dacă aspiră la meserii de elită.

Patetică, asian level.

Cine spunea că fetele se prefac bine să ridice picioarele sus!